--- are la bază o manga de Koji Kumeta, serializată de săptămânalul Shonen magazine. În 2007 manga-ul primeşte premiul Kodansha la categoria shonen, apoi este adaptată pentru seria de 12 episoade anime + alte 13 în producţie as I speak.
But enough trivia, ca de obicei vă invit a folosi wiki pentru căutări detaliate legate de sumarizări de plot, soundtrack, manga download şi altele. Găsiţi şi aici o listare informativă.
Acum, în faţa foii goale, realizez că tentativa de recenzionare a seriei este întradevăr frustrantă so, în loc de un text mamut voi încerca să îmi sistmatizez incoerenţa. Here i go
După cum sugerează titlul , Zetsubou este sensei/ profesor proaspăt venit în şcoala X ce are în grijă o clasă cu numeroşi elevi “speciali” (except Ordinary-girl... ea e normală). Nu vă duceţi grabnic cu gândul la Dead Poets Society, Dangerous Minds, Les Choristes sau mai ştiu eu ce (în funcţie de repertoriul vostru cultural), this is nothing of the sort.
Nu ne interesează prea mult gradul de complexitate al premisei sau structurii narative per total, analiza critică de acest fel fiind de la bun început inutilă deoarece Sayonara Setsubou Sensei pluteşte într-un umor de factură paradoxală, ironică, cinică, satirică, situaţională etc.“Slice of life” sincer nu îmi imaginez cum ar putea să fie, slice dintr-un univers paralel, poate. Îmi exprim urmatoarea preferinţă pentru încadrarea stilistică : comedie epifanică.
Personaje&Nomeclatură
Nu ştiu dacă putem vorbi de personaje, cât mai degrabă de stereotipuri încarnate. În incipit ni se înfăţişează prima interacţiune dintre Nozomu Itoshiki ( devenit Zetsubou/despair printr-un joc de kanji) ,“a man who can only see everything in a negative liht”, “super negative teacher” , şi partea sa antinomică, şcolăriţa Fuura Kafuka (al cărei nume este derivat din Frantz Kafka ) , “a girl who can only see everghting in a positive light”. Numele tipei ăsteia este singurul ce exprimă un paradox (inteligent chiar), restul personajelor având nume ce reflectă, întocmai, trăsătura lor de caracter predominantă, forţa univocă ce le pune gândurile în mişcare de-a lungul unui culoar cognitiv inflexibil. Astfel sunt introduse, rând pe rând, unul sau doi pe episod, următorii actanţi, ( în ordine aleatorie) : Komori kiri – Hikikomori Girl - Kitsu Chiri ( kicchiri, "precisely") – fata perfecţionistă; o stalkeriţa Tsunetsuki Matoi ( tsune tsukimatoi, "perpetually tagging along"), o tipă complet ordinară Hitou Nami ( hitonami, "average person"), Itoshiki Mikoto ( - zetsumei/death ), Itoshiki Rin ( zetsurin /unequaled) Phone girl ( Meru -chan – mail chan), Creepy-Fangirl, Fetish-girl, Guilt-complex-girl etc etc
Actanţii referenţiali sunt în marea lor majoritate de sex feminin şi orbitează în jurul profesorului; bărbaţii (în afară de Baldheadguy şi fratele lu' Zetsu') fiind folosiţi mai mult ca extras, one-liners. Înainte ca un individ să apară în spotlight, urmărind progresia showului, el/ea nu are identitate, face parte din fundalul ceţos al clasei, de fapt nici o grafică facială, cât de cât schematică, nu s-au obostit animatorii să le ofere, aşa că e posibil să te simţi putin autist dacă urmăreşti detaliile de fundal).
Sayonara Zetsubou Sensei este o metaficţiune ce se foloseşte de resortul intertextualităţii parodice (estetică şi istorică) pentru a ne introduce în jocul autoreflexivităţii sociale şi ideologice. Sub alergreţea generală a episoadelor, vopsită în diferite tipuri de comic, găsim un substrat textual ce vizează re-evaluarea relaţiei individului cu societatea modernă şi, în particular, cu noile coduri de comportament, de fundamentare a valorii şi discursurilor inerente imensei platforme culturale contemporane.
Justeţea polologiei de mai sus atinge un maxim de evidenţă în episoadele “Dori” şi “Guilt Complex”, prin hiperbolizarea unor realităţi sociale în structuri urbane – un cartier de case obişnuit devine arhitectură interioară prin numirea străzilor conform unei nomeclaturi simbolice legate de, în cadrul psihologiei sociale, euristica stilului explanatoriu, de raportare a sinelui la evenimentele mundane . Ex: – Original Way ( way – dori- street) , Recepy Way, Queen way etc. Pe strada Original Way găsim un regizor care explică insuccesul peliculei sale (un remake) prin faptul că a urmărit stilul filmului iniţial şi că orice adăugire ar fi fost considerată un afront adus maestrului prim. Iar pe Recepy road o femeie îşi justifică dezastrul culinar prin faptul că a următ exact reţeta, deci nu e vina ei.
Acestui “Explanatory Style” în general două adjective îi pot fi anexate : optimistic ( ep Dori ) şi pesimistic ( Guilt complex interesection )
Optimistic Explanatory Stzle is a habitual tendancy to attibute negative events to external, unstable, and specific causes, and positive events to internal, stable, and global causes.
Pesimistic Explanatory Style is a habitual tendancy to attribute negativ events to internal, stable, and global causes, and positive events to external, unstable, and specific causes.
Stephen l. Franzoi – Social Psychology
Pe scurt – aceste străzi sunt metaforele scurtăturilor pe care le luăm cu toţii pentru a ne conserva stima de sine şi pentru a ne justifica lenea şi delăsarea. Este subliniat astfel ridicolul celor care au un respect nestrămutabil pentru macro şi micro structuri ready made, celor ce nu îndrăznesc a altera sfintele metanarative, adică convenţiile asumate a priori de către istorie, societate, industrie ş.a.m.d; seria se întoarce astfel din nou şi din nou asupra propriei substanţe.
Episodul “Festival” - apogeul auto-referinţei. După satirizarea propensiunii mediei de a hiperimfla orice nimic şi a totemiza indivizi nuli, vocea autorială, prezentificată prin monologul Zetsubosian, se autoironizează explicit as follows : “ hype up this, hype up that, hype up weak entertainers “ urmată de fotografiile lui .... bănuiesc că Kumeta (autorul manga), tipu ăla de tot îi apare faţa. Bine...toate animeurile tind vrând-nevrând să se întoarcă spre sine, dar de obicei procedeul este cosmetizat. O autoreferenţialitate evidentă apare şi în Excel Saga, dar fără mestria şi acurateţea a ceea ce ne prezintă Sayonara Z S.
“I really think i said something smart this time.
Your popularity is going to drop”
“The show that you are currently watching was based on the original novel , Vessel of Despair”
“Guilt complex is contagouis, for its the mentality of japanese people”
La nivel etic, seria este mai mult denotativă, fară a face judecăţi de valoare per se. Oricât de bizară şi nelaolaltă ar fi structura personalităţii unui elev, ea nu devine inferioară sau superioară celorlalte din cauza lipsei unui şablon al normalităţii după care ar putea fi masurată. Chiar şi NormalGirl este de fapt “puţin mai normală decât normalul”.
Sentimentele sunt articulate liber, precis si emfatic, dărâmând astfel convenţiile moe, care nu lipsesc, dar sunt scoase la iveală doar pentru a fi feştelite ironic în secunda următoare. Pe linia asta sunt folosite cam toate scenele de fanservice ceea ce le adaugă un extralayer de semnificaţie şi distrează dublu privitorul.
Aluziile, glumele, referinţele, citatele recontextualizate, oscilează între stări de in-your-face, subtilitate acută şi subliminal ( unele texte durează doar câteva frames, prea puţin pentru a putea fi percepute integral) Parodia Zetsubou nu este însă comprehensibilă doar pentru un receptor cult, în sensul academic, ci permite numeroase lecturi, dispunând de o structură semantică pe nivele. Fiecare revizionare te aduce din ce în ce mai aproape de o înţelegere ...aproape-completă, ca să nu zic “superioară”, pentru că, cum bine ştim, nici exegeţii cei mai de seamă a unei lucrări nu vor reuşi pătrunderea completă în structura sa intrisecă.
Prin referire directă, aluzionare, sau ca stil de animaţie găsim intextuate de-a lungul seriei o multitudine de unităţi semnificante :
Honey & Clover, Socrates, “IIirates” of the carabbean, stilul old movie si trailer, Nostradamus, Bruce Lee, killeru-ala-faimos-cu masca, Scream, The drunken karate master, Demi Moore?! James bond, Anne of Green Garbles (Anna dei capelli rossi adică ) Lupin, Eureka Seven, Hellboy, Currie Pierre, “Wuthering” Heights, statuia libertatii, mt Fuji, Shonen Magazine, Silvester Stalone as Rambo şi Rocky , Dragonball Z, 5 Cm per Second, Sims, Samurai Champloo, Naruto, Ookiku Furikabuke, Art Nouveau etc etc şi astea sunt doar câteva prinse de mine la o a doua vizionare. Una din cele mai uşor de recunoscut aluzii apare în episodul trei când este rejucată scena morţii lui Light din Death Note, în următorul cadru apărând scris pe tabla clasei “death neet” Este uşor de înţeles cum o decodare corectă cere ca receptorul să aibă ştampilat în frunte "Aniota". Cam în felul ăsta, precum tu citeşti textul, şi textul te citeşte pe tine, îţi dă masura capacităţii de fananime după cât “prinzi” din prima, şi iţi câtareşte nebunia de tocilarotaku după câte revizionări acribice eşti dispus să îi acorzi.
Da, fară indoială, se cere un slow motion aici. Via Kumeta, textele înserate în backround, de obicei scranjelite pe tablă, sunt de o absurditate delicioasă ! În genere, sunt derulate prea rapid pentru a putea fi citite în tihnă ( mai ales că trebuie luată în considerare şi acţiunea din prim plan, iar atenţia distributivă can only do so much ). Listez câteva din preferatele mele, am o intuţie diavolească cum că ar fi fragmente de loguri, aştept o confirmare:
Mother is sex crazed. The cat is licking a razor in the bathtub. Pandas bite. Academic goal, achieve a nice ball shape that woun't make people laugh. One form of abstinence is to not touch used dating sims. If you see the sole of a shoe you die. A space opera for you, a neet on mars. I'm not prostarating myself, i'm looking at the sky from another side or earth. Hey men , is that robot dance from a sunrise shiow. I'm workign whether i'm asleep or awake etc.
Estetica vizuală generală
Desenul personajelor este curat, de extracţie vectorială; fundalurile cu degradeuri devin câteodată poofy. Neavând prea multe umbre, stilul pare plat spre decorativ, ajutat şi de flashurile popartish şi, evident, de cele art nouveau, curent în vogă în animaţia japoneză lately. Un trademark ar fi aici folosiea de texturi aplicate pe kimonouri prin decupaj de layere( adică textură este statică), dar e ok căz nici personajele nu se mişcă prea mult de la gât în jos :)) , oricum scenele trec atât de repede încât producătorii ar fi putut să facă doar slideshow ) Ah şi îmi place că fetele au toate părul negru şi frizuri normale, well, în afară de Returnee-girl, da aia nu se pune.
Of...aş putea scrie zeci de pagini ştiind că atunci când îmi aşez creierii pe pernă o să îmi amintesc subit că am uitat ceva esenţial.
Ah, blessed be the day I downloaded this concupiscent turd! Peste câteva zile voi scrie şi despre primele episoade din seria nouă.
squeak!
--------------------------10 stele--------------------
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu