povestea e asa : O prietena imi relateaza pe yahoo cum la facutatea de arte locala un profesor face un experiment de initiere a tinerilor in pop art (cu scopul de a expune rezultatele intr-o galerie) . O studenta ii prezinta o lucrare declarandu-i ca este de inspiratie manga iar acesta i-o refuza adaugand totodata ca " manga nu este arta " Prietena mea ma roaga sa ii dovedesc, in scris, acestui june cadru didactic ca se inseala. Din pacate nu am putut sa fiu impersonala. Iata rezultatul:
-------------------------------------------------------------------------------
"Pop art is a visual art movement that emerged in the mid 1950s in Britain and in the late 1950s in the United States. Pop art challenged tradition by asserting that an artist's use of the mass-produced visual commodities of popular culture is contiguous with the perspective of Fine Art since Pop removes the material from its context and isolates the object, or combines it with other objects, for contemplation. The concept of pop art refers not as much to the art itself as to the attitudes that led to it.
Pop art is an important art movement of the twentieth century. Characterized by themes and techniques drawn from popular mass culture, such as advertising, comic books and mundane cultural objects, pop art is widely interpreted as a reaction to the then-dominant ideas of Abstract Expressionism, as well as an expansion upon them.
Manga are comics and print cartoons (sometimes also called komikku ), in Japanese and conforming to the style developed in Japan in the late 20th century.
Draga ovidiu, indiferenta si ignoranta ta fata de variatele forme de arta este nimicitoare.
Cu vanzari anuale de pese 406.7 bilioane de dolari,(yeni - later edit) publicatiile manga compun una din cele mai prolifice industrii din Japonia. Artistii manga consacrati sunt venerati ca niste zei si tratati ca atare. Aceste reviste sunt citite atat de catre copii cat si de catre adulti si sunt extrem de semnificative pe plan cultural oriunde in lume.
In acest mileniu cand vine vorba de pop art contemporan toate privirile sunt indreptate asupra Japoniei, ce a reinventat curentul, l-a actualizat si l-a repus in circulatie cu o forta extraordinara.
Manga nu este arta?! Spune-i asta lui Yoshimoto Nara , Kusumoto Maki, Jinyoung Shin, Imarang, Bing Shu Qing, Nonami Hiroshi, Yoshimoto Nara, Katsushiro Otomo si altor mii de artisti geniali precum si lui lui Takashi Murakami (http://en.wikipedia.org/wiki/Takashi_Murakami) unul din cei mai bine cotati artisti in viata, care a a readus de fapt „pop” e buzele tuturor. Lucrarile sale inspira multe paralele cu Andy Warhol si sunt in esenta tributare stilului manga.
Manga este arta pentru mase; este un mediu splendid care incuba artistilor „pop” japonezi metode, proceduri, tehnici, strategii, date foarte diverse ce ii ajuta in procesarea si definitivarea stilului pop, sau, mai nou, neo-pop. Deci „manga”ca stil este prin excelenta samburele noului pop international.
O expozitie deschisa, in anul de gratie 2009, sub tematica „pop art” nu numai ca ar trebui sa mentioneze aceasta noua forta artistica nipona, dar si sa ii acentueze rolul ei de majora importanta pentru scena artistica contemporana, ori poate ai impresia ca „pop art” este ceva ce a existat si poate exista numai in anii 50? Care este rolul aceste expozitii atunci? De a recicla vechituri? De a face ceva „pe acelasi stil”? Nu e datoria fiecarui individ inzestrat cu o farama de discernamant sa caute legaturi dintre trecut si prezent, de a face subtile paralele, de a arata noi forme de instantiere a artisticului? Daca nu analizam in adanc un concept atunci cum ne putem lauda ca posedam gandire critica – esentiala unui act de interpretare si creatie. Nu se poate vorbi despre pop-art in maniera decontextualizanta, si , asa cum este adevarat ca nu putem vorbi despre pop-art contemporan fara trecutul sau „factory”, este la fel de adevarat ca nu se poate vorbi fara viitorul din tarile soarelui-rasare.
Da, vorbesc de lucrarea Irinei care a fost respinsa pe criteriile ce mi-au dat ghes sa iti raspund raspund, in locul ei, in acest fel . Nu vorbesc aici de calitatea lucrarii in sine, care poate fi discutabila, dar reactia ta dismisiva fata de - manga ca arta si ca structura esentiala infatisand pop art-ul- denota o infatuare care nu isi are locul si este imperdonabila. Scuza-mi polologia dar, pentru mine care sunt de atat timp fermecata si aiurita de frumusetea formelor artistice nascute din manga, ignoranta ta fata de subiect (si fata de arta in sine) este jigitoare si nu inteleg cum un curator poate avea curajul demararii unei initiative de creatie fara a intelege deplin cu ce are de a face, dar are tupeul de a pretinde altfel."
---------------------------------------------------------------------------------------------------
Anyway, inteleg ca cititorii acestui blog (daca exista) sunt eruditi si nu au nevoie de mine sa le zic banalitatile astea and so...nu stiu exact de ce am postat asta; sau de ce am scris in the first place (poate pentru ca nu sunt o adepta totala a pasivitatii), poate ca sa imi dovedesc ca nu sunt atat de ignoranta pe cat realizez ca sunt de fapt. Oricum mi-au ajuns opt ani de tutori care isi defileaza cu ostentatie marginirea, plini de auto-adulare si sictir. Spre dezonoarea lor tin sa zic ca am invatat mai multe de la Katsushiro Otomo decat de la orice "educator" institutionalizat iar cateva luni de anime bune mi-au format simtul estetic mai mult decat orice curs de cromatica. concluzie: fuck art school & dilettants.
-------------------------------------------------------------------------------
"Pop art is a visual art movement that emerged in the mid 1950s in Britain and in the late 1950s in the United States. Pop art challenged tradition by asserting that an artist's use of the mass-produced visual commodities of popular culture is contiguous with the perspective of Fine Art since Pop removes the material from its context and isolates the object, or combines it with other objects, for contemplation. The concept of pop art refers not as much to the art itself as to the attitudes that led to it.
Pop art is an important art movement of the twentieth century. Characterized by themes and techniques drawn from popular mass culture, such as advertising, comic books and mundane cultural objects, pop art is widely interpreted as a reaction to the then-dominant ideas of Abstract Expressionism, as well as an expansion upon them.
Manga are comics and print cartoons (sometimes also called komikku ), in Japanese and conforming to the style developed in Japan in the late 20th century.
Draga ovidiu, indiferenta si ignoranta ta fata de variatele forme de arta este nimicitoare.
Cu vanzari anuale de pese 406.7 bilioane de dolari,(yeni - later edit) publicatiile manga compun una din cele mai prolifice industrii din Japonia. Artistii manga consacrati sunt venerati ca niste zei si tratati ca atare. Aceste reviste sunt citite atat de catre copii cat si de catre adulti si sunt extrem de semnificative pe plan cultural oriunde in lume.
In acest mileniu cand vine vorba de pop art contemporan toate privirile sunt indreptate asupra Japoniei, ce a reinventat curentul, l-a actualizat si l-a repus in circulatie cu o forta extraordinara.
Manga nu este arta?! Spune-i asta lui Yoshimoto Nara , Kusumoto Maki, Jinyoung Shin, Imarang, Bing Shu Qing, Nonami Hiroshi, Yoshimoto Nara, Katsushiro Otomo si altor mii de artisti geniali precum si lui lui Takashi Murakami (http://en.wikipedia.org/wiki/Takashi_Murakami) unul din cei mai bine cotati artisti in viata, care a a readus de fapt „pop” e buzele tuturor. Lucrarile sale inspira multe paralele cu Andy Warhol si sunt in esenta tributare stilului manga.
Manga este arta pentru mase; este un mediu splendid care incuba artistilor „pop” japonezi metode, proceduri, tehnici, strategii, date foarte diverse ce ii ajuta in procesarea si definitivarea stilului pop, sau, mai nou, neo-pop. Deci „manga”ca stil este prin excelenta samburele noului pop international.
O expozitie deschisa, in anul de gratie 2009, sub tematica „pop art” nu numai ca ar trebui sa mentioneze aceasta noua forta artistica nipona, dar si sa ii acentueze rolul ei de majora importanta pentru scena artistica contemporana, ori poate ai impresia ca „pop art” este ceva ce a existat si poate exista numai in anii 50? Care este rolul aceste expozitii atunci? De a recicla vechituri? De a face ceva „pe acelasi stil”? Nu e datoria fiecarui individ inzestrat cu o farama de discernamant sa caute legaturi dintre trecut si prezent, de a face subtile paralele, de a arata noi forme de instantiere a artisticului? Daca nu analizam in adanc un concept atunci cum ne putem lauda ca posedam gandire critica – esentiala unui act de interpretare si creatie. Nu se poate vorbi despre pop-art in maniera decontextualizanta, si , asa cum este adevarat ca nu putem vorbi despre pop-art contemporan fara trecutul sau „factory”, este la fel de adevarat ca nu se poate vorbi fara viitorul din tarile soarelui-rasare.
Da, vorbesc de lucrarea Irinei care a fost respinsa pe criteriile ce mi-au dat ghes sa iti raspund raspund, in locul ei, in acest fel . Nu vorbesc aici de calitatea lucrarii in sine, care poate fi discutabila, dar reactia ta dismisiva fata de - manga ca arta si ca structura esentiala infatisand pop art-ul- denota o infatuare care nu isi are locul si este imperdonabila. Scuza-mi polologia dar, pentru mine care sunt de atat timp fermecata si aiurita de frumusetea formelor artistice nascute din manga, ignoranta ta fata de subiect (si fata de arta in sine) este jigitoare si nu inteleg cum un curator poate avea curajul demararii unei initiative de creatie fara a intelege deplin cu ce are de a face, dar are tupeul de a pretinde altfel."
---------------------------------------------------------------------------------------------------
Anyway, inteleg ca cititorii acestui blog (daca exista) sunt eruditi si nu au nevoie de mine sa le zic banalitatile astea and so...nu stiu exact de ce am postat asta; sau de ce am scris in the first place (poate pentru ca nu sunt o adepta totala a pasivitatii), poate ca sa imi dovedesc ca nu sunt atat de ignoranta pe cat realizez ca sunt de fapt. Oricum mi-au ajuns opt ani de tutori care isi defileaza cu ostentatie marginirea, plini de auto-adulare si sictir. Spre dezonoarea lor tin sa zic ca am invatat mai multe de la Katsushiro Otomo decat de la orice "educator" institutionalizat iar cateva luni de anime bune mi-au format simtul estetic mai mult decat orice curs de cromatica. concluzie: fuck art school & dilettants.
