sâmbătă, 7 martie 2009


Pentru vizionat anime îmi trebuie o anumită...tensiune, perseverenţă; existenţa obligatorie şi susţinută a interesului. În ultimul timp însă nu am mai avut răbdare.
De puţine ori se intamplă "să mă uit ca să uit" - să folosesc animaţia ca strategie escapistă, deşi în parte probabil chiar cere şi necesită asta de la viewer, dar când zeci de mici lucruri se luptă pentru spaţiu meu de atenţie, când nu ştiu exact cum să îmi drămuiesc timpul sau să îmi definesc priorităţile trebuincioase trailui cotidian este foarte greu să găsesc starea de spirit necesară pentru anime, acel mare calm al deschiderii spre experienţa completă. Am început multe serii pe care le-am abandonat plictisită si enervată, prematur of course ( deficienţă B12? ) . Şi asa trecură vreo două luni în care m-am dedicat complet cinematografiei (ca pass time). Între timp am downloadat masiv anime, am citit câteva manga şi am frunzărit dicţionarul japonez-român dar fără să iau ceva în serios. Am trădat chiar şi seriile sezonului trecut - în afară de întânlirile sub clar de luna cu Skip Beat şi Casshern Sins. Azi însă am găsit ceva care mă entuziasmează niţel. E vorba de o serie din 2005 , prea puţin cunoscută, fără ratings mari, şi, ne zic majoritatea review-urilor, cam stereotipă şi neinteresantă. But you know, I sort of like it. În primul rând pentru grafica absolut genială.

(創聖のアクエリオン ,Sōsei no Akuerion



Studio Satelight face singurele mecha pe care le urmăresc cu falca pe jos.( Macross Frontier e tot de ei ) Poate pentru că Shoji Kawamori, regizorul, este creatorul original Escaflowne: A Girl in Gaea şi a lucrat la designul "roboţilor" din Eureka Seven, Mobile Suit Gundam 0083, Ulysses 31, Ghost in the Shell etc. Tipul ştie ce face. Cu timpul o să îi caut toate work-urile dar între timp o să mă bucur de noua descoperire. Plotline şi tematici deoparte, Sousei no Aquarion este fenomenal, dar cuvântul care îl incorporează cel mai bine cred că este "surprinzător". Surprinzător prin fidelitatea şi măestria desenului şi culorii ce se pastreză de-a lungul fiecărui frame din fiecare episod, surprinzător prin naturaleţea şi fluiditatea mişcării , surprinzător datorită coregrafiei de luptă foarte interesante şi surprinzător pentru că nu mă aşteptam să urmăresc lanţ 8 episoade. Imaginile vorbesc de la sine. Este un anime, grafic, spectaculos, un adevărat tur de forţă , character designul mi se pare chiar mai interesant ca în Macross Frontier.
Age of Aquarius, also known as the Aquarian Age, was a concept popularized by Carl Gustav Jung. The Age of Aquarius was seen in contraposition with current the Age of Pisces: whereas the Age of Pisces represents duality and antithesis (thus, conflict), the Age of Aquarius is an age of synthesis and spiritualism (in some ways, a new golden age). wikipedia
Pentru aşa o rigurozitate visuală, plotul e cam retrograd. Încearcă să mulţumească pe toată lumea prin utilizarea tuturor procedeelor, tehinicilor şi conceptelor animeene posibile. Avem aşa - bildungsroman, brother complex, female empowerment, soul arrows, telekiezie, teleportare, îngeri, sfinxşi şi alte chimere, tânărul rufian, prinţul fair care cultivă trandafiri, fotbalistul, ghinionista, ruşinoasa, copila oarbă din cărucior, uniuni spirituale dubioase, reîncarnare, bijuterii magice, eroi mitologici , vampiri, geneză. cosplay etc etc În general ne-am obişnuit ca în anime să apară inserate tot felul de trimiteri şi preluări din mitologie, religie, istorie, literatura, filosofie dar în Sousei scenaristul pare că forţează puţin prin dorinţa de a incuba cu orice preţ suprasemnificaţii iar lucrul asta tinde să buimacească puţin privitorul şi să îl îndeparteze.










Momentan nu îmi pasă, “ambiguu” mă prefac că înseamnă "complex", iar "haotic" poate să devină uşor "copleşitor". Până la urmă majoritatea anime-urilor urmăresc traseul de iniţiere şi devenire spirituală a unui individ. O bună parte din preferatele mele sunt prin excelenţă bildungsromane - Naruto, Hunter x Hunter, Prince of Tennis, Over drive and such.
Poate că toata povestea Aquarion e cam cusută cu aţă albă, şi cam arbitrar, dar ....tocmai de asta rămane, precum am zis, surprinzătoare. Cele mai stranii chestii apar când te aştepţi cel mai puţin - mă refer aici la chestii periferice – Când vine vorba de fir narativ principal este utilizată tehnica ..cum să îi zic.."ştii-din-primul-episod-cum-o-să-se-termine-dar-te-uiţi-oricum-ca-să-îţi-confirmi-presupunerile-în-ideea-de-pleasure-delayment"

Ep 19 este aparte - grafica se schimbă complet în stil Ming Game; again - suprinzător. Personajele se trezesc pur şi simplu aşa şi fac chiar mişto la început de propriul aparel gen "eeewww".Amuzant.

Bottom line - grafică geni, story ..erm..multifaţetat şi sunet excelent ( Yoko Kanoo soundtrack music helooooo! ) plus melodii de deschidere şi închidere splendide ( Gabriela Robin! )
Dacă nu ar fi atât de corny i-aş da 9 stele.

ah şi asta hahah ->

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu